E în primul rând OM, care prețuiește, respectă și ajută oamenii.
Este soție și mamă a doi copii extraordinari, e terapeut, coach, public speaker, trainer, profesor, facilitator, antreprenor.
Dacă ar fi să vorbesc despre ceva care o definește ar fi zămbetul, bunătate, iubirea și felul în care se mobilizează să găsească soluții la orice provocare.

A cunoscut ce înseamnă trauma, trăind-o în mod repetat în copilărie, în acea perioadă în care un copil ar trebui să aibă parte doar de joacă, bucurie și iubire. Ea a trebuit să învețe singură să reprime ce a trăit în acea perioadă pentru a putea trăi în continuare.
A început să muncească de la 16 ani într-un domeniu care l-a îndrăgit ani de zile: mass media. Deși a muncit încă din perioada liceului școala a fost pe primul plan, ea fiind o autodidactă de felul ei.
A început ca redactor asociat la un ziar local, continuând apoi cu televiziunea, fiind realizator de emisiuni, crainică, producătorul propriei emisiuni, iar apoi a avut propriul ei ziar. În acea perioadă și-a dezvoltat abilitatea de comunicare, abilități manageriale și inteligența emoțională cunoscând diferite tipuri de personalitate și tipare comportamentale.

Deși, ca formare este economistă, în 2009 a schimbat macazul și a fost atrasă de terapiile complementare fiind provocată de cei mici, pe care îi consideră maeștrii ei spirituali alături de soțul ei. A început să studieze diferite terapii complementare fiind fascinantă de neurogeneză și epigenetică. A fost uimită de modul în care funcționează MINTEA și e fascinată și în ziua de azi.
A petrecut timp învățând în școli, la cursuri, participând la multe ateliere de lucru, pâna când și-a dat seama că au existat alte lecții pe care trebuia să le stăpânească – lecțiile experiențelor de viață. La acest capitol a dat cu capul de nenumărate ori, de era să și-l spargă, ba chiar să și-l piardă. A avut puterea să treacă peste ele fiindu-i sprijin familia, prietenii dragi și mai ales Dumnezeu. 
A transformat treptat experiențele de viață dintr-un mijloc de supraviețuire, într-un antrenament spiritual, educațional.

Cine e Mihaela Cozma?

E în primul rând OM, care prețuiește, respectă și ajută oamenii.
Este soție și mamă a doi copii extraordinari, e terapeut, coach, public speaker, trainer, mentor, facilitator, profesor, antreprenor.

Totuși, acestea sunt meserii, abilități și roluri. Însă dincolo de astea, Mihaela e omul care și-a pus viața pe altarul vindecării. 
Dacă ar fi să vorbesc despre ceva care o definește ar fi zămbetul, bunătate, optimismul, iubirea și felul în care se mobilizează să găsească soluții la orice provocare.

A cunoscut ce înseamnă trauma, trăind-o în mod repetat în copilărie, în acea perioadă în care un copil ar trebui să aibă parte doar de joacă, bucurie și iubire. Ea a trebuit să învețe singură să reprime ce a trăit în acea perioadă pentru a putea trăi în continuare.
A început să muncească de la 16 ani într-un domeniu care l-a îndrăgit ani de zile: mass media. Deși a muncit încă din perioada liceului școala a fost pe primul plan, ea fiind o autodidactă de felul ei.
A început ca redactor asociat la un ziar local, continuând apoi cu televiziunea, fiind realizator de emisiuni, crainică, producătorul propriei emisiuni, iar apoi a avut propriul ei ziar. În acea perioadă și-a dezvoltat abilitatea de comunicare, abilități manageriale și inteligența emoțională cunoscând diferite tipuri de personalitate și tipare comportamentale.

Deși, ca formare este economistă, în 2009 a schimbat macazul și a fost atrasă de terapiile complementare fiind provocată de cei mici, pe care îi consideră maeștrii ei spirituali alături de soțul ei. A început să studieze diferite terapii complementare fiind fascinantă de neurogeneză și epigenetică. A fost uimită de modul în care funcționează MINTEA și e fascinată și în ziua de azi.
A petrecut timp învățând în școli, la cursuri, participând la multe ateliere de lucru, pâna când și-a dat seama că au existat alte lecții pe care trebuia să le stăpânească – lecțiile experiențelor de viață. La acest capitol a dat cu capul de nenumărate ori, de era să și-l spargă, ba chiar să și-l piardă. A avut puterea să treacă peste ele fiindu-i sprijin familia, prietenii dragi și mai ales Dumnezeu.
A transformat treptat experiențele de viață dintr-un mijloc de supraviețuire, într-un antrenament spiritual, educațional.